Adrian Dumitrescu (Protopopescu)

 2

 ● Mai bine mic în Biserică,  Decât mare în afara ei,  Mai bine mic, cu Cel smerit,  Împăratul vieții noastre,  Împăratul tuturor,  Decât mare pe pământ,  Cu cel mândru și viclean,  Mai bine mic, spre Rai,  Decât mare, înspre iad; Nu toți cei mari se osândesc.  Mai fericit necunoscut decât vedetă,  Degeaba te cunosc cu toții, Dacă îți stă împotrivă,  Însuși Bunul Dumnezeu,  Pentru că între timp te-ai mândrit. Două căi sunt pe pământ: Ori smerit, cu Cel preabun, Ori mândru, cu Cel rău. Crucea mediocrului și a mea: Întotdeauna mic și niciodată mare... E mult mai bine mic ! 

 Frumosul Angel Cătălin Nicolae ajunge la 60 de ani la un Azil particular, plătit din pensia sa de invaliditate și din noua indemnizație de handicap, pentru care s-a luptat de curând bătrâna lui mamă.  Singur la părinți, mama și-i l-ar fí dorit fată.  Timid, nu avea prieteni, nici băieți, nici fete. Își dorea în viață să fíe fericit și lăudat în cărți ca Ceaușescu, Napoleon, sau ca Elvis, M.Jackson, chiar ca İisus,  Mucenicii, Cuvioșii, Pustnicii, ori ca Petrache Lupu, Baba Vanga, să aibă soție, doi-trei copii, să muncească fízic puțin și intelectual mult, chiar să fíe vreun savant celebru, ori actor faimos ca Alain Delon, căci tare îi mai plăcea să se privească în oglindă și să spună replici din fílme românești și străine subtitrate... La școală vrea note mari, de 10, învață bine, ia Bac-ul cu medie bună, însă după ce dă examene la Litere, îl fură boala, merge la bunici prin sat cu mâna ridicată, gândind că e vizat de securiști... Îl duce tat-su la Spital, el nu realizează unde e, fíi